E final de an si vad ca deja incep sa apara retele despre cum sa iti stabilesti obiective pentru urmatorul an. Pe langa site-uri si bloguri “specializate”, sunt tot felul de sfaturi legat de cum sa iti stabilesti obiective, eventual SMART sau cu tot felul de codite (gen SMARTER, SMARTEST etc.).

Se pare ca si la nivel conversational, prieteni isi povestesc cum fac ei evaluarea la final de an si apoi, in noaptea de anul nou sau in primele zile din noul an, stau cuminti cu creionul in mana (eventual cu degetul pe ecranul smartphone-ului sau pe tastatura) si scriu obiective. Pare un proces fascinant. Unii dintre cei care asculta (eram si eu printre ei) devin admiratori ai acestor persoane: “Wow, ce organizat si disciplinat e X…”

Eu personal nu mai cred in ele. Adica am incetat sa imi mai stabilesc obiective legate de viata mea si de anul urmator. Le gasesc ca fiind o sursa de motivatie auto-impusa. Si daunatoare sanatatii mele mentale. Voi explica imediat de ce si ce fac in schimb ca sa ma pastrez totusi pe o directie. Pentru ca fix asta fac: ma mentin pe directie intr-un mod mai incurajator fata de mine insumi si mai putin stresant.

De ce a-ti stabili obiective legate de viata ta sau de anul urmator este stresant? Si cum creeaza asta motivatie auto-impusa?

In primul rand, exercitiul in sine de a stabili obiective e stresant si dificil. Ca adulti nu invatam deloc acest lucru in scoala. Ne trezim angajati intr-o companie sau avand compania proprie si brusc suntem aruncati in vartejul lucrului cu obiective. Si fie citim pe internet fie aflam de la un curs cum se stabilesc obiectivele. SMART mai ales, ca tot e un acronim raspandit. Explicarea acronimului e rapida, ce lipseste insa e practica supervizata. De unde stim ca FELUL in care stabilim obiective e potrivit? Cine ne ofera ghidare, cine ne sprijina cu sfaturi sau coaching in zona asta? Cati manageri au disponibilitate si competenta sa isi indrume angajatii despre CUM sa stabileasca obiectivele si apoi sa discute cu ei despre cum pot invata sa le conceapa si mai bine?

In scoala, ca elevi sau studenti nu invatam sa stabilim obiective. Sistemul de invatamant e unul pur creator de dependenta, in care elevii sau studentii nu invata asa ceva. Primesc obiectivele cursurilor sau materiilor insa nu stiu daca sunt multi profesori care isi fac timp (ca in programa nu e inclusa asta) sa explice tinerilor din sala cum au gandit obiectivele cursului. Si culmea, aceasta abilitate de a stabili obiective e una fundamentala pentru adultii care ajung sa munceasca. Si NIMENI nu o dezvolta in scoala.

In afara de o competenta maxim moderata in stabilirea obiectivelor (cand ai stat de vorba ultima data cu cineva despre CUM stabilesti obiective, nu despre continutul lor), mai apare si factorul motivational. Stabilirea obiectivelor e un proces stresant. Pentru ca genereaza auto-impunere. Mai ales daca apar reperele: Timp, Cantitate. Adica imi propun (a se citi auto-impun) sa realizez (gandeste-te la orice) pana la final de 2015. Daca acest obiectiv devine public, spus prietenilor, e si mai puternic efectul asupra motivatiei: trebuie sa atingi obiectivul si pentru ca le-ai spus amicilor tai. Si trebuie sa le demonstrezi si lor ca poti, nu doar tine. Cu alte cuvinte, presiune dubla.

Iar aceasta presiune se manifesta prin reactii fiziologice generate de creier, de exemplu prin “injectii” de cortizol (hormonul principal al stresului) care isi face de cap prin organism. De ce se intampla aceasta? Pentru ca situatia in care ti-ai stabilit un obiectiv personal (eventual comunicat si altora), in momentul in care faci o evaluare si realizezi ca nu l-ai atins asa cum iti doreai determina o situatie de tip amenintare pentru organism iar sistemul limbic intra imediat in actiune, pentru a decide daca ar trebui sa renunti sau sa continui cu indarjire ceea ce faci. Aceasta decizie e precedata de pregatirea corpului pentru situatia respectiva, adica de pre-activarea organismului prin secretia de cortizol, eventual de adrenalina (daca obiectivul la care esti in intarziere e critic).

Unul dintre efectele “tratamentului” sistematic cu cortizol este ca afecteaza capacitatea de concentrare, activeaza anxietate sau depresie si genereaza probleme de memorie. Iar daca sunt multe obiective la care nu esti in ritm (asa cum ti-ai propus initial) poti sa ai parte de un fel de stare semi-continua de stres.

De ce ai face asta? De ce ti-ai face asta? Ca sa demonstrezi ce? Ca sa ITI demonstrezi tie insuti/insati ca poti? Cat de folositor e acest exercitiu? Ce inveti din asta?

Am descoperit acum ceva timp diferenta dintre intentii si obiective. Asta dupa ce multa vreme imi stabileam constiincios obiective, ma chinuiam sa le fac SMART si le verificam cateodata. De multe ori evitam asta pentru ca stiam ca sunt in intarziere cu ele si nu aveam chef sa constat acest lucru si sa mi-l spun. Am inteles ca intentiile sunt mai putin palpabile decat obiectivele si in acelasi timp mult mai susceptibile de a fi adaptate la realitate.

Ce e diferit la intentii versus obiective e ca am sesizat ca ele nu creeaza presiune. Nu genereaza motivatie auto-impusa, desi sunt alese la fel ca obiectivele. Procesul magic e ca motivatia pe care ele o activeaza e una aliniata sau integrata. Pentru ca daca incepi sa te gandesti la intentiile tale pentru viitor asta nu inseamna neaparat in 2015. A gandi in termen de un an de zile e limitativ. Cum ar fi sa gandesti in termen de viitor, fara sa pui neaparat un deadline?

Mai vad o diferenta in felul in care sunt formulate. Intentia o vad formulata ca pe ceva prezent (sunt calm si relaxat) nu ca pe ceva ce va fi atins candva (in 2 ani voi fi calm, adica in peste 80 % din situatii voi analiza inainte de a raspunde si relaxat, adica nivelul creierul meu va fi pus in situatii in care va secreta endorfina peste 50 % din timp). Probabil ca ai zambit citind exemplu de obiectiv. Suna aiurea, nu? Ei bine, cam asa arata daca te apuci sa chinui o intentie personala (de a te simti cumva bine) sa “intre” intr-un format de obiectiv, eventual SMART.

In concluzie, a gandi ca esti si faci in prezent lucruri (deci inca ele nu se intampla) poate fi mult mai automotivant si mai puternic emotional, decat a gandi ca ele se vor intampla in viitor. Iti propun sa faci acest scurt exercitiu si sa te gandesti pentru 5 minute la 3 aspecte pe care le vrei schimbate la tine. Si sa le formulezi ca si cum deja ar fi schimbate. Esti in prezent, esti asa cum iti doresti. Si in timp ce iti spui mental “sunt…”, sa constientizezi ce se intampla cu corpul tau, ce reactii simti. Si sa te bucuri de starea respectiva, care e posibil sa fie activata de endorfina secretata de creierul tau.

Cel mai important aspect in lucrul cu intentiile insa am descoperit ca nu e formularea lor ci… practica de a le repeta zilnic. Singurul exercitiu practic pe care l-am invatat de la doua persoane extrem de importante din viata mea este ca in fiecare dimineata sa imi scriu intentiile (pe hartie, electronic). De ce zilnic? Pentru ca antrenamentul de a ti le spune odata pe zi sau a formula in minte e cel mai puternic activator de motivatie si de energie pentru a le duce la indeplinire. Si pentru ca repetandu-le zilnic ajungi sa iti dai seama ce iti doresti cu adevat, de fapt. Evident, formula functioneaza si cu obiective, insa ele par mai tehnice. Intentiile sunt mai legate emotional de tine. Mai simplu de repetat.

E posibil sa realizezi ca repetand zilnic scrierea intentiilor, felul in care le formulezi se schimba. Ca ordinea lor nu mai e aceeasi. Ca adaugi sau uiti intentii. E normal. E un proces continuu si activ, nu ceva static. Obiectivele sunt statice. Intentiile sunt dinamice. Iar procesul de a le formula e la randul lui, ceva dinamic, emergent. Si asta e de fapt fascinant in felul in care crestem si ne dezvoltam: ca nu putem intotdeauna sa controlam CUM dar sigur putem sa ne clarificam CE vrem sa obtinem.

Inchei invitandu-te sa faci urmatorul exercitiu timp de 3 luni (atentie, perfectionisti, s-ar putea sa va “doara” pentru ca nu e foarte controlabil procesul):

  • decide cum vrei sa iti scrii intentiile (pe hartie sau electronic, dar nu schimba mediul)
  • aloca-ti o ora pentru a sta cu tine si a scrie intentiile tale (orice iti trece prin minte si iti doresti sa fii / sa faci / sa ti se intample / sa ai / sa simti etc.)
  • nu te gandi la o ordine anume, doar scrie-le asa cum iti vin
  • in fiecare zi, reia scrierea acestor intentii, atatea cate iti vin in minte, asa cum iti vine sa le scrii
  • nu te uita peste intentiile scrise in zilele precedente, pentru a te inspira. Fiecare zi are importanta ei si iti activeaza cateodata alta ordine
  • observa cum ti se dezvolta rutina de a le scrie, devenind ca o “mantra”. Cand observi asta, inseamna ca esti deja mai conectat la tine, mai prezent. Esti pe drumul cel bun
  • daca intr-o zi nu ai chef sa le scrii, nu poti sau nu ai timp, lasa-le asa. Nu te stresa ca nu ai facut asta. Mai ai nevoie si de pauze.

Dupa 3 luni, uita-te la ce s-a schimbat in viata ta, ca urmare a antrenamentului zilnic. E un alt fel de fitness mental care sigur va schimba ceva la tine. Poate chiar iti va produce sincronicitatile necesare in a-ti atinge intentiile intr-un fel sau altul. Mie acest exercitiu mi se pare unul dintre cele mai bune tratamente pentru diminuarea perfectionismului.

“First, you must trust in yourself. Then you can also trust in the earth or gravity of a situation, and because of that, you can uplift yourself. At that point, your discipline becomes delightful rather than being an ordeal or a great demand. When you ride a horse, balance comes, not from freezing your legs to the saddle, but from learning to float with the movement of the horse as you ride. Each step is a dance, the rider’s dance as well as the dance of the horse.” (Shambhala – The Sacred Path of the Warrior, CHÖGYAM TRUNGPA)

 

Articol aparut in Business Magazin, in 18 decembrie 2014

%d bloggers like this: