Uitandu-ma in urma la multele conversatii cu manageri avute de-a lungul timpului, am ajuns sa inteleg ca in mod sigur nu incepe atunci cand esti numit manager. De ce? Pai atunci cand incepi sa “prestezi” ca manager, tu ar trebui deja sa stii ce ai de facut. Sau cel putin asa se asteapta de la tine. Sunt companii unde ti se permite sa cresti (uneori rapid, ca nu e timp de asteptat), ai un vot de incredere la inceput, oamenii te inteleg si iti tolereaza stangaciile sau greselile.

Dar presiunea din vremurile actuale isi spune cuvantul si uneori managerii proaspat promovati nu ai timp sau nu primesc “creditul” de care au nevoie la inceput, ca sa poata sa demareze. E ca atunci cand incepi o afacere noua. Nu te poti astepta de la inceput sa mearga totul perfect. Din fericire insa, asemanarile cu afacerea noua le-as opri aici. Spun din fericire pentru ca, daca pe antreprenori nu poti sa ii formezi la o scoala formala – asta e si ideea antreprenorului, este antiteza formalului, a omului planificat si care nu iese din tipare – pe un manager poti sa il ajuti inainte de a deveni manager sa isi antreneze anumite abilitati.

Discutand pe tema asta cu diferiti manageri in timpul sesiunilor mele de training, aparea frecvent intrebarea: “Bine, dar cum ii oferi ocazia unui angajat care nu e manager sa exerseze abilitati de manager?”, “Pe cine exerseaza el, cand nu are subordonati?”

“The answer is blowin’ in the wind” cum ar zice Bob Dylan. Da, raspunsul pluteste in jurul nostru. Si as porni de la urmatoarea perspectiva: in dansul sportiv inveti mai intai pasii singur si apoi ii exersezi in pereche. In anumite arte martiale (cele care presupun autoapararea si redirectionarea atacului adversarului, nu blocarea lui), practicantii invata mai intai sa isi (re)gaseasca echilibrul. Si lista poate continua.

Poate ca pentru unii este evident ca inainte de a-i conduce pe altii, ar trebui sa te poti conduce pe tine. Si daca este evident, cum se face ca nici macar ei nu practica asta? Ajungi sa fii promovat fara sa te invete nimeni cum sa te conduci pe tine. Esti trimis la cursuri de leadership despre cum sa-i conduci pe altii, fara sa fii intrebat daca tu stii sa te conduci pe tine. Ti se predau metode de influentare, de stabilire de obiective, de cum sa oferi feedback sau sa incurajezi… pe altii. Inainte ca tu sa fii suficient de antrenat in asta.

Am adus acest moment de dilema in conversatiile cu managerii pe care ii aveam la curs. Unii mi-au dat raspunsuri naucitoare la intrebarea: tu cand iti aloci timp tie personal, sa te cunosti si sa iti dezvolti abilitatile de a te conduce? As putea sa rezum raspunsurile lor intr-o parabola care suna cam asa:

“Un calator isi croia drum printr-o padure, dornic sa ajunga cat mai repede la destinatia sa. Dupa un timp de infruntat desisurile cu mare efort, i s-a parut ca vede un luminis si gandul unei pauze i s-a infiripat in minte. Pas cu pas, s-a apropiat tot mai mult de ceea ce parea o poiana pe care soarele o invaluia in razele sale. Pe masura ce i se contura poiana in fata ochilor si gandul unui moment de respiro, auzea din ce in ce mai puternic zgomotul sacadat al unui fierastrau.

Intrand in poiana i s-a confirmat si intrebarea nerostita: un om taia de zor lemne in poiana respectiva. De la distanta parea absorbit de munca lui si parea sa depuna un efort foarte tare, fapt ce l-a intrigat pe calator. Asa ca hotari sa afle ce se intampla acolo. Ajungand langa taietorul de lemn, observa ca acesta taia lemne cu un fierastrau care avea dintii tociti, ceea ce ii cerea un efort suplimentar. In acel moment taietorul il zari si, fara sa se opreasca din taiat, il saluta. Omul nostru i-a intors salutul si, cu o voce care incerca sa acopere zgomotul, il intreba pe taietorul de lemne:

– Nu va suparati, observ ca taiati lemne cu un fierastrau tocit. De ce faceti asta? Nu v-ar ajuta daca ati ascuti dintii si apoi sa continuati sa taiati lemnele?

Raspunsul calatorului l-a lasat fara cuvinte:

– Nu am timp sa ascund dintii, ca trebuie sa tai lemne…”

Daca totusi nu esti din categora celor care nu au timp sa se pregateasca pentru ca au de muncit (sic!) sau daca ai constientizat ca faci asta si vrei sa schimbi ceva la tine, poate ar fi interesant sa vezi pe care dintre variantele urmatoare le poti pune in practica imediat.

Pornind de la esenta self leadershipului, care intr-o adaptare simpla as inseamna cum te conduci pe tine insuti, iti lansez urmatoarele intrebari si invitatii la actiune, care pot deveni o metoda simpla de self leadership:

Daca ti-ai face o autoevaluare, cate dintre sarcinile pe care le ai de indeplinit in acest moment sunt noi pentru tine? La care dintre ele ai nevoie de clarificari? Cand vrei sa faci asta? Nu uita: cine nu are un obiectiv va fi folosit de altcineva care are unul.
La cate dintre sarcinile noi la care lucrezi simti ca te-ai impotmolit, esti dezamagit ca nu progresezi conform asteptarilor sau esti frustrat ca nu dai rezultate? Cat de util ti-a fost feedback-ul oferit pana acum? Daca nu ai primit feedback, cand ai de gand sa-l ceri? Nu uita: cere feedback.
Daca pe anumite sarcini simti ca le realizezi la un nivel bun de performanta dar nu esti intotdeauna sigur cum sa actionezi sau ai nevoie sa te consulti cu cineva dar persoana nu este disponibila sau nu crede ca ai nevoie sa consultare, ce ai de gand sa faci? Cum ar fi daca pentru acest gen de sarcini ti-ai face un plan in care sa te gandesti la mai multe variante de rezolvare si sa identifici care ar fi cea mai potrivita? Si apoi sa mergi cu acest plan la persoana care decide sau la cineva al carui sfat il apreciezi? Nu uita: fa-ti un plan.
In cazul in care te simti sigur pe tine si rezultatele iti confirma ca esti foarte bun, cum ai putea sa negociezi o autonomie si mai mare? Nu uita: autonomia e 20 % data si 80 % luata.
Un mod de a verifica cat de bine practici self leadership-ul este si sa observi cat constient este de nivelul de pregatire si de angajament in executia sarcinilor zilnice. Cat de clar iti este daca ai sau nu abilitatile si cunostintele necesare? Si daca iti dai seama ca nu le ai, de la cine poti invata? Pe de alta parte, cat de dornic simti ca esti sa faci ce ai de facut sau ti se da sa faci? Cata incredere ai in tine ca poti sa realizezi sarcinile respective? Si daca simti ca nu le ai, de la cine poti cere ajutorul?

Pana la urma, self leadership poate sa insemne si sa reusesti sa te observi pe tine, sa devii constient de nivelul la care esti. Sa iti dai seama daca e momentul sa te opresti din “taiat lemne” si sa iti “ascuti dintii fierastraului”.